Cum putem evita risipa de alimente

Cum putem evita risipa de alimente

Ei bine, aceasta va fi una din marile probleme ale omenirii în următorii o sută de ani, iar românii n-ar trebui să fie străini de ea.

În acest moment, omenirea produce mai mult decât consumă, dar nu e decât o chestiune de timp până când raporturile se vor inversa. Nevoile omului sunt din ce în ce mai mari, iar continua creștere a populației la nivel global va duce la o criză alimententară. Deocamdată, acest scenariu nu constituie o amenințare pentru oamenii care trăiesc în regiuni înstărite, însă populații întregi din Africa și Asia se confruntă cu acest flagel de zeci de ani sau chiar de secole.

Alimentele procesate sau proaspete constituie hrana noastră de zi cu zi, însă de multe ori gestionăm greșit cantitatea de mâncare pe care o avem în frigider sau în gospodărie. V-am provocat să vă imaginați care ar fi destinația alimentelor perisabile în secolul următor în România, iar cei mai mulți dintre cei care ați răspuns chestionarului nostru ați intuit bine răspunsul. Atâta vreme cât sunt încă în perioada de valabilitate, ele pot fi donate pentru consum unor grupuri de persoane vulnerabile, care au dificultăți în a-și procura chiar și alimentele de bază.

Rețelele comerciale își asumă riscuri comercializând produsele perisabile, iar factorul determinant în această situație este aprovizioarea. Un stoc deficitar împiedică cosumatorii să aibă acces la bunurile de care au nevoie, însă un stoc supradimensionat este un pariu riscant pentru comercianți. Din fericire, magazinele au găsit soluții, iar una dintre ele este comercilizarea la preț scăzut a alimentelor cu termen de valabilitate redus. Aceste produse pot fi consumate în ziua comercializării sau în termenul de valabilitate recomandat de reprezentanții magazinelor, fără să constituie un pericol pentru sănătate.

Însă, cheia rezolvării acestei probleme se află la fiecare dintre noi. Risipa alimentară poate fi oprită dacă ne schimbăm cu toții comportamentul la cumpărături. Cel mai recent studiu realizat în Uniunea Europeană, la cererea statelor UE, arată că anual sunt risipite 22 de milioane de tone de produse alimentare. Aproape 80% din această cantitate putea fi salvată, cu ajutorul unor campanii de conștientizare a muncii asidue depuse la nivel global pentru hrănirea planetei.

Un alt studiu, realizat în România în 2017, arată că un român aruncă la gunoi circa 130 de kilograme de hrană în fiecare an (24% - mâncare gătită, 22% - fructe, 21% - legume, 20% - pâinie și produse de panificație, 11% - lactate). Autoritățile române au întreprins și un demers legislativ care vizează reducerea risipei alimentare prin donarea alimentelor perisabile și comercializarea la preț redus a produselor cu termen de valabilitate redus. În acest moment prevederile legii din 2016 nu sunt obligatorii, ci opționale, însă marile lanțuri comerciale le aplică pentru a veni în întâmpinarea nevoilor consumatorilor lor.

Da, azi oamenii produc mai mult decât consumă, însă lucrurile nu vor mai sta la fel peste o sută de ani. Risipa alimentară va fi o problemă majoră a secolului care va urma, iar românii, ca toți locuitorii planetei de altfel, ar trebui să se pregătească de acum pentru acest scenariu.

Răspunsul la această problemă stă tocmai în istoria lui Homo sapiens, cea mai evoluată dintre speciile umanoide care au populat vreodată Terra. Din dorința de a-și spori calitatea vieții și de a nu mai alerga după hrană, omul vechi a intuit necesitatea de a-și cultiva cele mai multe plante, fructe și legume. Peste zeci de mii de ani, Homo sapiens avea să înțeleagă că agricultura nu i-a ușurat viața și că, invers decât prognozase, trebuie să muncească mai mult pentru a-și procura de-ale gurii. Revoluția tehnologică i-a adus mașini și unelte, însă s-a văzut nevoit să le exploateze la maximum, pe fondul creșterii exponențiale a familiei, clanului, tribului, comunității din care făcea parte.

Azi, agricultura intensivă este o armă cu două tăișuri, căci produce pe măsura nevoilor omenirii, însă Mama Natură este tot mai puțin dispusă să-i intre în grații. Schimbările climatice ne afectează culturile, iar solul, cândva roditor, e secătuit de la un an la altul de mineralele necesare creșterii hranei noastre.