Învățământul românesc în era digitală.
Cum se va preda la clasă peste o sută de ani?

Învățământul românesc în era digitală.

Era digitală a început odată cu secolul al XXI-lea, dar învățământul românesc a pășit timid în acest nou univers. În ciuda poticnirilor de până acum, modul în care se va face școală în România se va schimba dramatic în secolul care vine. Chiar dacă factorii de decizie știu care trebuie să fie viitorul școlii românești, adevărata „revoluție” în acest domeniu vine chiar de la elevi și studenți.

Tinerii din România cer condiții mai bune de studiu, similare celor exitente în țările vecine din Vest. Ei știu că, în următorul secol, educația în România va fi digitală sau nu va fi deloc. Cu o asemenea rezoluție, autoritățile din învățământ nici nu au nevoie de altă agendă publică.

V-am provocat să vă imaginați școala românească peste o sută de ani, adresându-vă o întrebare simplă: Ce dotări credeți că vor avea toate școlile românești în secolul următor?, la care ați primit patru variante de răspuns. Deși toate par realizabile dacă cineva își propune acest lucru, una singură este de natură să contribuie cu adevărat la creșterea calității actului educațional. După cum bine ați intuit, e vorba de tablele interactive de predat la clasă. Sute de instituții de învățământ din toată țara le folosesc deja și au raportat creșteri semnificative ale performanței școlare a elevilor. Dar, cum funcționează?

Tablele interactive sunt niște computere mai mari, care dețin informație de lucru, lecții și nenumărate instrumente educaționale interactive care îi vor atrage pe elevi spre o participare activă la clasă. Sistemul necesită un laptop, o tablă-suport și un proiector obișnuit. Acesta din urmă are rolul de a proiecta pe tablă informația care se regăsește deja pe laptop. Cu ajutorul tablei interactive, care funcționează ca un panou tactil, elevii pot controla toate funcțiile calculatorului cu ajutorul unui stilou special. Deci, adio cretă!

Panoul tactil poate fi folosit ca tablă de scris, ca orice alt computer sau ca suport pentru prezentări interactive. Cu ajutorul său, elevii pot ține o lecție de Geometrie sau de Algebră, pot naviga pe harta lumii la ora de Geografie sau pot învăța o limbă străină. Aplicațiile sofware care însoțesc aceste instrumente de predat la clasă vin la pachet cu o serie de instrumente de lucru necesare susținerii orelor la școală. De exemplu, profesorii pot începe azi o lecție pe care o vor relua la clasă ora următoare, exact din punctul în care au lăsat-o anterior. De asemenea, lecțiile pot fi înregistrate audio/video și salvate în orice format este nevoie (jpeg, gif, html, ppt, tiff, png).

3 moduri în care se va schimba maniera de predare la clasă
Școala viitorului va integra toată tehnologia de azi, pe care o folosim adesea ca să ne jucăm în timpul liber, pentru a deveni suportul unui nou tip de învățământ. De la consolele de jocuri, la realitatea virtuală și printarea 3D, toate aceste funcțiuni de secol XXI vor lucra în folosul nostru, zi de zi, la școală. Și cine știe câte se vor mai inventa în următorii o sută de ani. Haideți să vedem trei moduri în care s-ar putea îmbunătăți maniera de predare la clasă!

1. Realitatea virtuală (augmentată)
Mediul tridimensional generat de un computer, care poate fi ușor explorat de oameni, are aplicații practice în domenii precum arhitectura, medicina, arta, sportul. Însă, de cele mai multe ori, realitatea virtuală (augmentată) e asimilată cu zona de gaming și cea de entertainment, tehnologie preferată pentru urmărirea de filme sau practicarea de jocuri. Folosită în învățământ sau medicină, realitatea virtuală ne poate ajuta să câștigăm experiență în lumea reală.

Aplicații de mobil precum Sky Map îți permit să vezi dincolo de nori, să găsești stele și constelații, dar nu sunt încă o componentă a sistemului de învățământ. Poate cel mai mare dezvoltator de aplicații de realitate virtuală, Daqri, a creat un instrument destinat orelor de anatomie – Anatomy 4D – care permite realizarea de imagini 3D ale corpului uman și ale organelor interne. O aplicație similară a fost creată pentru a înlesni elevilor învățarea elementelor chimice din Tabloul lui Mendeleev.

Experiența realității virtuale trebuie să fie suficient de captivantă pentru a combina cu ușurință informații care să fie nu doar credibile, ci și reale. Numai că, până acolo, trebuie să devină și mai accesibilă.

2. Printarea 3D
Copiii iubesc lucrurile 3D și e suficient să urmărești cât de mult timp petrec în compania jucăriilor de tip lego. Lecția de Anatomie și cea de Botanică ar fi mult mai atractive dacă în clasă elevii ar avea posibilitatea de a-și crea propriile mulaje, după care să învețe. Sistemul osos al omului sau grupele de mușchi ai brațelor și umerilor n-ar mai avea secrete pentru elevi și studenți dacă sunt recreate cu ajutorul unei imprimante 3D. Tehnologia este nouă în întreaga lume, însă e de așteptat ca în următorii o sută de ani să fie decisivă în variate domenii de activitate. Spre exemplu, conceptul de „structuri moleculare și configurații” poate fi greu de înțeles, dar imprimarea tridimensională a acestor structuri i-ar putea ajuta pe elevi să dea o formă gândului abstract și să înțeleagă mai bine.

3. Recunoașterea facială și scanarea retinei
Ei bine, sună a scenariu de film, dar recunoașterea facială și scanarea retinei nu sunt concepte care pot fi folosite doar în războiul neconvențional, ci și la școală. Pentru îmbunătățirea performanței școale, anumite școli din China au introdus un sistem bazat pe inteligența artificială care monitorizează gradul de atenție al elevilor în timpul predării lecțiilor. Prin recunoaștere facială și scanare a retinei, sistemul poate măsura gradul de inters pe care îl prezintă un elev sau un grup de elevi la ore, atrăgând atenția dascălilor. Mai multe camere video amplasate într-o clasă sunt capabile să identifice șapte expresii faciale: fericit, trist, dezamăgit, nervos, speriat, surprins și neutru. Primit cu reticență la început, sistemul dezvoltat de cercetătorii chinezi este lăudat pentru că are mai mult decât funcțiunea de a supraveghea copiii. Informațiile colectate de camerele video pot sugera că modul de predare al profesorului nu este suficient de interesant sau de plăcut pentru a capta și menține atenția elevilor pe durata întregii ore. În acest fel, dascălii își pot calibra și ei discursul în timpul lecției pentru a nu plictisi de moarte o clasă întreagă.