Ce aer vom respira peste o sută de ani în marile orașe?

Ce aer vom respira peste o sută de ani în marile orașe?

Calitatea vieții locuitorilor de la oraș s-a înrăutățit în ultimele decenii, iar de vină sunt tocmai utilajele contruite de om pentru a-i face traiul mai ușor. Toate marile decoperiri tehnice au venit cu un preț, care acum pare mult prea mare pentru omenire.

România nu este departe de țările civilizate în ceea ce privește modul de viață al locuitorilor ei și împarte cu vecinii ei aceleași provocări în secolul care urmează. În următorii o sută de ani traiul nostru, al tuturor, va fi sub semnul întrebării dacă nu luăm măsuri urgente pentru a elimina factorul care amenință însăși existența rasei umane. Da, vorbim de calitatea aerului pe care îl respirăm, în prezent extrem de nociv pentru sănătate, cu precădere în marile aglomerări urbane.

Reducerea emisiilor de dioxid de carbon este una dintre misiunile esențiale ale statelor lumii. Cu toate că eliminarea utilizării combustibililor fosili este măsura care ar îmbunătăți substanțial calitatea aerului pe care îl respirăm, statele puternic industrializate și cu o industrie auto în continuă ascensiune dau de înțeles că nu pot renunța atât de ușor la această energie care face lumea să funcționeze.

V-am provocat să vă imaginați care ar putea fi măsurile pe care le are România la îndemână pentru a reduce considerabil amprenta de carbon și ați răspuns în număr mare. Bineînțeles, niște autorități publice care înțeleg pericolul care ne paște pe noi toți au mai mulți ași în mânecă, pe care îi pot folosi în funcție de fondurile pe care le dețin. Însă noi am enunțat patru măsuri pe care le putem lua în următorii o sută de ani și v-am întrebat care dintre ele va avea un efect direct în reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Să le luăm pe rând și să le explicăm!

Interzicerea traficului auto în zonele centrale
E una din deciziile extreme pe care le-au luat deja statele europene în marile lor orașe sufocate de mașini. Deloc populară, măsura atrage la început nemulțumirea localnicilor, care consideră că li se încalcă un drept de mișcare. Din pricina ei, primarii pierd capital de imagine, însă edilii care totuși emit o asemenea hotărâre pun interesele orașului și comunității mai presus de interesul lor electoral. Totuși, măsura interzicerii traficului auto în zona centrală a unui oraș va reduce nivelul de dioxid de carbon strict în zona respectivă. Locuitorii din alte zone ale orașului nu vor respira un aer mai curat datorită acestei alegeri. Mult mai benefice sunt măsurile de descurajare a folosirii autototurimului personal și de încurajare a folosirii transportului în comun.

Construirea de parcări etajate
Oricât de necesare ar fi aceste construcții în marile orașe din România, construirea de parcări cu etaj nu ar contribui în niciun fel la reducerea cantității de dioxid de carbon. O astfel de măsură ar încuraja în continuare utilizarea autovehiculelor, cele mai multe alimentate cu combustibili fosili. Amenajarea de stații pentru încărcarea autovehicuelor electrice, acordarea de subvenții pentru achiziționarea de vehicule nepolunate și încurajarea predării vehiculelor convenționale la schimb cu unele electrice sunt măsuri care chiar ar contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Plantarea de castani
Da, castanii sunt arbori, iar arborii au fost întotdeauna prietenoși cu mediul. Plantarea de arbori pe aliniamentele stradale este un obicei cu care unele primării din țară ne-au obișnuit, însă castanii sunt preferați de regulă în parcuri, fiindcă au obiceiul de a-și lăsa fructele la tot pasul. Fructele de castan conțin vitamine, grăsimi, amidon și taninuri (mențin elasticitatea vaselor sanguine) și alte substanțe benefice organismului uman, însă nouă ne trebuie castanul pentru oxigenul pe care ni-l poate furniza. Din păcate, acest arbore nu se află pe lista speciilor cu cea mai ridicată retenție de dioxid de carbon, iar dacă vrem ca prezența lui să conteze pentru sănătatea umană ar trebui să plantăm castani cu miile, chiar cu zecile de mii. Și, astfel, ajungem la esența problemei.

Amenajarea de perdele forestiere
Și iată-ne ajunși la esența problemei, căci dintre cele patru variante de răspuns aceasta este cea mai bună măsură pe care o pot lua autoritățile publice din România în următorii o sută de ani pentru reducerea nivelului de dioxid de carbon. Cum le spune și numele, perdelele forestiere sunt niște formațiuni forestiere realizate prin plantarea mai multor șiruri de arbori (3-7 rânduri), amplasate la o anumită distanță față de un obiectiv (oraș, cartier, șosea), create pentru a proteja acel obiectiv de factori naturali dăunători. Perdelele forestiere sunt întâlnite în zonele de câmpie, unde se semnalează adesea viscol, la marginea șoselelor. Deși au un rol benefic în împiedicarea viscoliri zăpezii, perdelele forestiere sunt miraculoase dacă sunt amplasate în jurul marilor orașe datorită capacității mari de absorbție a dioxidului de carbon.

Perdele forestiere la scară mai mică pot fi amenajate și în interiorul orașelor, pe aliniamentele stradale, cu deosebirea că spațiul nu permite amplasarea mai multor șiruri de arbori. Nu e niciun secret că pădurile sunt bunul cel mai de preț al unei țări, iar eforturile noastre în următorii o sută de ani ar trebuie să fie de conservare a acestei bogății inestimabile. Perdelele forestiere au, la scară mai mică, efectul benefic al unei păduri seculare, care reține o cantitate importantă de dioxid de carbon și elimină în atmosferă o cantitate impresionantă de oxigen, indispensabilă omului.

Însă, acest efect benefic al pădurilor forestiere și al aliniamentelor de arbori (în interiorul localităților) poate fi amplificat prin alegerea acelor specii de arbori care au cea mai mare retenție de dioxid de carbon. Oamenii de știință au identificat trei specii de copaci care rețin cea mai mare cantitate de CO2 și degajă cel mai mult oxigen în atmosferă. Fraxinus ornus – o specie de frasin care crește, cu precădere, în țărie mediteraneene și în regiunile sudice ale României. În țara noastră mai e cunoscut sub numele de mojdrean, frasin de munte sau frasin negru.

Crataegus monogyna – păducelul, cum ne place nouă să-i spunem, este un arbust care poate atinge chiar și 6 metri înălțime. Foarte puțin pretențios la condițiile de climă și sol, crește spontan în zonele de șes, de deal și de munte. Al treilea arbore cu o retenție mare de dioxid de carbon este Tilia cordata – teiul pucios sau teiul cu frunză mică. E un arbore care atinge până al 30 de metri înălțime și e foarte rezistent la frig și viscol. Este arborele național al Cehiei și al Slovaciei și nu înțelegm de ce nu a fost preferat pentru aliniamentele stradale din București, în locul platanului.